comice

desenele astea pe cat sunt de seci pe atat de mult ma amuza

jocul nostru. arza-l focu’

Cat ne place noua jocul. Preferatul nostru poarta un nume banal. I se zice “de-a complicatea” iar regulile sunt foarte simple: cu cat complici lucrurile mai mult cu atata detii recordul jocului. Oricine il poate juca iar asta ii da o importanta mai mare si desigur aprecierile criticilor.
Fiecare jucator primeste o viata si un set de reguli. Nimic complicat pana aici nu? Odata dat startul la joc se aud pasi grabiti, se aud rasete cu ecou, se vad capete plecate care refuza sa joace.

Oh stati…am inceput sa complic ceea ce vruiam defapt sa spun. Adesea trecem prin anumite situatii neplacute. Sa dau si exemple: am picat un examen, ne-am certat cu cel mai bun prieten, ne-am dezamagit parintii si multe altele de acest gen. Recent am trecut printr-o situatie mentionata mai sus si m-am trezit ca in loc sa caut sa o rezolv cautam sa o complic. Cautam vinovati pe situatia mea, cautam sa ies cu basma curata dar nu am facut decat sa complic lucrurile mai rau.
De ce mi-e greu sa spun lucrilor pe nume? de ce in loc sa zic : te-ai schimbat. nu mai imi place despre tine…aleg sa zic: sa iesim. azi? oh nu pot! stii, am ceva de facut. Poate pentru ca-mi place sa complic lucrurile, sa astept un mare dezastru si atunci sa-i urlu in fata “m-am saturat de prietenii care ma trag in jos, ca m-am saturat de tine”.
Stiu ce de multe ori o problema se poate rezolva prin a-ti cere scuze, a recunoaste ca ai gresit dar totusi alegem sa evitam sa o facem. Si alegem calea mai complicata, care nu stiu din ce motiv e mult mai accesibila pentru majoritatea.

Poate deja am complicat prea mult ceea ce vruiam sa zic. Poate in doua randuri punctam ideea de baza si apoi va salutam de despartire. Dar mai este un lucru ce ma macina si asta se aplica pocaitilor. De ce in loc sa ne rugam, sa ne inchinam preferam sa criticam pe cel ce predica… cravata nu se potriveste cu costumul, cei de la inchinare au cam falsat la strofa a doua. De ce criticam atata in loc sa punem osu la treaba? De ce facem atata zgomot pentru nimica? Dam vina pe altii pentru ca relatia noastra cu Dumnezeu nu merge. Mai simplu asa nu? Mai bine sa complicam adevarul. Sa-l ascundem sub scuze, pretexte, situatii, oameni, prieteni, lucruri de zi cu zi. Cu alte cuvinte ne complicam. Complicam sentimentele, nu mai spunem “te iubesc” ci spunem “de as avea aia aia” sau “de nu ar fi aia aia atunci totul ar fi bine. ” Devenim iubitori de viata-n roz si nu mai apreciem ce avem in fata noastra. Acest mesaj e in primul rand pentru mine, pentru ca mi-e asa greu sa spun “te iubesc.” (punct) si pentru ca mi-e asa usor sa complic totul. Oh m-am saturat de jocul asta complicat…. prea complicat.

Daria

Am observat ca se practica recomandarea de filme pe multe bloguri. Ei eu nu vreau sa fac referire la ce film am vazut recent si m-a impresionat…eu vreau sa recomand doar un serial animat ce merita vazut de cei care au un simt al ironiei si al sarcasmului. Vorbesc de serialul american “Daria”, serial ce pe vremuri se difuza si la noi pe MTV. Chiar ieri mi s-a facut dor si am inceput sa vizionez primul sezon (unul din 5). Imi place de personajul feminin pentru ca prezinta ironie si sarcasm in mod special fata de cultura americana…Daria e doar ea si nu-i pasa de parerea celoralti; cum zicea si ea intr-un episod: “don’t worry, I don’t have low self-esteem. I just have low esteem for everyone else”. Deci daca v-am facut curiosi si daca gasiti cele 5 sezoane pe net nu pot decat sa va urez “vizionare placuta!”

Saptamana 1

Am promis ca am sa impartasesc cu voi cateva lucruri din culisele vietii de jurnalism. Uite ca a trecut deja o saptamana decand sunt in practica la TVS si pot spune ca imi place la nebunie viata de jurnalist.

Am descoperit ca e un stil de viata plin de suspans si spontaneitate…acuma eram la spital luand interviu despre planingul familial si peste 2 minute transmiteam in exclusivitate un incendiu. Cel mai interesant lucru pentru mine a fost cand am fost la Mierlau si am asistat la detonarea unor bombe. Am trait un sentiment foarte ciudat gandindu-ma ca suntem asa privilegiati ca traim in pace si nu traim cu riscul de a fi ucisi sau de a vedea ce inseamna razboiul cu adevarat.

Majoritatea lucrurilor despre meseria de jurnalist am invatat-o in perioada de practica defapt. Acum am vazut cum e sa fi mereu bombardat de informatii, sa fi mereu primul care obtine informatia si sa stii sa captezi atentia publicului. Nu e deloc o munca usoara dar are cateva din calitatile slujbei ideale pentru mine: creativitate, spontaneitate, informare. Ah da si am luat cateva voxuri, partea mea preferata Cam asta era rezumatul primei saptamani de practica…si ma gandesc ca inca doua saptamani ma despart de vacantaaaaaaa!

shhh! e secret!

Ne place sa impartasim experiente, bucurii, tristeti si alte fleacuri cu altii. Ne place sa-i numim prieteni si le acordam increderea noastra; desigur nu tuturora in aceeasi masura dar celor alesi, lor le incredintam si secretele noastre. Cu alte cuvinte impartasim un sentiment de incredere si confidentialitate, facand cunoscut un lucru ascuns si tainic.
Cu toti pastram in noi un lucru ascuns, necunoscut si uneori vrem sa nu-l afle nimeni. Una din luptele acestei vietii se da pe frontul cuvintelor, a gandurilor nespuse si totusi… Constiinta mea imi urla in urechi ca intr-o zi orice fapta, orice cuvant, orice gand si mai ales orice secret se va afla. Secretele pe care incercam sa le ascundem vor iesi la lumina, vor fi vestite de pe acoperisul caselor (Luca 12:3).
Insa pana atunci consider ca unele lucruri e mai bine sa ramana nespuse, legate cu lantul tacerii. Ma gandesc ce ciudat e ca pana si Dumnezeu are un secret. Imaginatia mea e prea limitata sa inteleaga cum Isus care e una cu Tatal nu stie cand va fi sfarsitul lumii. Secretele fac parte din viata noastra, pe unele le iubim iar pe altele le dorim ascunse si ingropate cat mai adanc.
Secretul meu e sa stiu sa desenez o linie clara intre lucrurile care le pot incredinta prietenilor mei si cele care sa ramana ascunse o vreme… pana cand, inevitabil, se vor afla si ele. Atunci va trebui sa le fac fatza si va trebui sa deschid cutia Pandorei. Pana atunci insa mai inghesui cateva secrete in cutie, cutie ce-o parfumez ca sa maschez orice urma, orice fustrare sau remuscare.

Dar asta ramane intre noi. E secret!

miroase a vacanta

Sau aproape miroase. Azi am terminat cu examenele si tot azi am terminat un an de studentie. Cand ma gandesc ca anu trecut pe vremea asta ma stresam pentru Bac…ce trece vremea.

Oficial de azi sunt in vacanta dar defapt abea acuma incepe partea interesanta: practica. Incepand de luni intru in practica si in cele 3 saptamani voi incepe sa vad ce inseamna meseria de jurnalist. Abea acum incep sa pasesc pe calea pe care m-am visat de mica. Primul meu interviu i l-am luat mamei si aveam 2 ani, am mai avut si o experienta neplacuta cand i-am luat interviu in clasa a 5a unei profesoare…probabil pentru ca intrebarile mele au fost prea personale reportofonul mi-a fost confiscat si parintii mei au fost chemati de director:)) am fost si prezentatoare de horoscop pentru copii la postul local pe la varsta de 11 ani, am fost si la tip top minitop (surprinzator acolo am participat interpretand o piesa…adica am cantat!? se mai intampla si miracole nu?). Am gustat cate putin din visul meu insa acuma imi doresc sa ajung sa fiu un jurnalist cu acte in regula. Sunt foarte nerabdatoare sa incep asa ca cine stie poate data viitoare am sa va iau un interviu…pe bune de data asta

Ma gandeam sa impratasesc cu voi cum stau lucrurile intr-un studio tv asa ca de luni am sa incep sa scriu un fel de “jurnal de bord”. Vacanta placuta in continuare si succes la bac celor ce mai au putin si vor gusta si ei din anii stundentiei!

Una buna, una rea

Daca urmariti stirile si sunteti la curent cu noile propuneri din Senat cu singuranta ati ramas impresionati de ideea lui Gheorghe Funar si Ioan Ghise. (si ce idee frate). Propunerea legislativa a celor doi consta in faptul ca programele de stiri ale posturilor de televiziune si de radio vor trebui sa contina, in egala masura, stiri cu teme pozitive si negative.

De aici a pornit totul: CNA-ului nu-i surade deloc ideea si in plus legea aceasta incalca nenumarate reguli ale meseriei, legi si insasi Constitutia. Legea inca nu a fost votata dar pot doar sa-mi imaginez cum ar arata stirile ProTv de la ora 5, ce s-ar intampla cu serialul Elodia si cum ar intra in faliment postul lui Diaconescu. Intrebarea care mi-o pun eu e “cum stii care stire e buna si care nu?”. De exemplu daca o stire va prezenta cazul unor parlamentari corupti in ce categorie o vom incadra? e buna pentru ca parlamentarii au fost demascati sau e rea pentru ca subiectul coruptie e unul negativ? (intrebare intrebatoare)

Ca si studenta la jurnalism inca de la prima ora am fost invatata ca este o competitie intre trusturile media iar invingator iese cel care prezinta un eveniment cat mai senzational, cat mai scandalos care sa marcheze. Am fost invatata ca oamenii nu vor sa auda povesti cu final fericit , nu vor sa stie ca Harap Alb lupta pentru onoare, ca broasca s-a transformat in print sau ca printesa a fost salvata din turn. Astea sunt basme iar ceea ce cauta oamenii in ziua de azi sunt stiri despre ciobani (la propriu si la figurat) care ajung in functii de conducere, despre cum au mai gasit un ac al Elodiei in carul cu fan, despre crime, violuri, accidente care cu cat sunt mai grave si infricosatoare cu atat sunt mai apreciate; de parca se dau calificative pentru gradul de imoralitate al evenimentelor…ah defapt se dau.

Nu ma intelegeti gresit, nu sunt impotriva acestei idei dar suna a mission impossible si va fi foarte greu de decis in ce categorie sa incadram o stire. Astfel jurnalistii vor porni intr-o cautare de comori ascunse promovand acte de caritate, eroii si oamenii morali. Suna cam utopic nu vi se pare? Momentan asteptam sa vedem ce decizie va lua presedintele Basescu si in cazul in care legea va fi aprobata putem sa ne imaginam ca in momentul inceperii stirilor prezentatorul va incepe ” Buna ziua doamnelor si domnilor si bine v-am gasit la o noua editie de stiri. Avem o multime de stiri pentru dumneavostra. Cu care doriti sa incep? cu cele bune sau cele rele?”

Te iarta dar nu te uita

Asa sunt oamenii si m-am convins de acest lucru ascultand stirile astazi.
Aseara m-am uitat la meci (vorbesc despre cel dintre Romania-Italia) si chiar mi-a parut rau de ratarea lui Adi dar am trecut peste. Dorind sa aud parerea altora m-am uitat la stiri sa vad ce se aude prin gura targului roman despre meciul de aseara. Am constat un lucru: toti il invinuiau pe Mutu pentru ratarea in urma penaltiului.

“Sigur ne calificam daca nu rata Mutu” sau ” am pierdut o sansa unica din cauza ratarii lui Mutu”- asta urla in cor poporul roman. “asa e” ma gandeam, dar cum ramane cu golul marcat in minutu 55? Nu va mai amintiti de el? Doar ati urlat de extaz, v-ati bucurat, la-ti iubit pe “Briliant”. Ca apoi peste nici 10 de minute sa-l acuzati, sa-l criticati. “De marcat a marcat dar apoi cum a ratat? Cum a putut rata?”. “asa ceva se iarta dar nu se uita”, concluzionez eu.

Uneori uitam ca traim printre oameni si ca nimeni nu e perfect. De ce ne asteptam de la ei sa faca ceea ce noi nu putem face si culmea daca o fac si gresesc si-au pus capul in streang. Poate pentru ca nu stim sa apreciem un gest ci stim doar sa aruncam cu rosii. Dar poate nu pe toti ii prinde bine culoarea rosie; ar trebui sa ne gandim si la acest lucru inainte sa criticam, sa acuzam si sa ironizam. Nici noi nu suntem mai buni dar avem pretentia sa ni se ierte gresilele.
Asa ca hai sa nu-l mai acuzam pe Mutu pentru ca macar el a sutat spre poarta. Defapt sa nu acuzam pe cei care incearca sa suteze mingea sau chiar pe cei care apara poarta. Hai Romania! Hai baieti, luptati in numele Romanilor care cred in voi

un buburuz si-o buburuza

- cand ai sa scrii despre mine? rupse tacerea.
- intr-o zi cand nu are sa fie atat de frig aici.
- spuneai ca vocea mea iti incalzeste sufletul.
- asa-i. dar nu suntem singuri. nu le vezi ochii plini de nesiguranta? inimile inecate in curiozitate? ma sufoca cu respiratia lor rece. sunt niste egoisti.
- asa sunt ei. dar tu?
- eu? eu sunt cea mai egoista. te-as ascunde in nisip sa nu te mai caute. sa-ti caute zambetul si privirea calda. ei vor doar sa-ti fure secundele si sa le canti despre maine. vor sa le compui un imn. ei vor sa mi te fure. fugi! fugi de aici!
- sa fug? unde?
- ascunde-te sub cerul de mai. acolo ploaia care ieri ne inunda obrajii are sa te ascunda. am sa te-astept pe banca noastra. sa ma cauti acolo. acolo nu ne vor gasi. grabeste-te! le aud pasii la usa. au sa smulga cuvant cu cuvant, rima cu rima, cantec cu cantec crezand ca ne-am ascuns acolo unde ne simtim in siguranta.
- doar la tine in brate ma simt in siguranta. promite-mi ca ai sa zambesti.
- iti promit. nu am sa te uit. am sa-ti trimit scrisori cu aroma de vanilie.
- ah cat iti iubesc mirosul. mirosi al dracului de bine.
- pleaca acum. ma pun sa scriu continuarea povestii. imi place cum incepe.
- ii cunosti si finalul?
- asta doar timpul il stie. iar timpul e tot ce mai strang in pumnul meu ce tremura de spaima.
- spune-mi rezumatul povestii.
- oh da. povestea…tot ce stiu e ca buburuza e in sfarsit e fericita si doar asa poate ferici. abea acuma si-a descoperit inima, abea acuma i-a auzit cantecul si simte cum tresare. tresare cand buburuzul ii atinge obrazul. de azi ea stie cum e inima ei.
- plec. mai am doar o intrebare. cum e inima ta?
- e ca a buburuzei. e de jeleu.

Amazing because he is

Aaron Gillespie e artistul/tobosarul/chitaristul meu preferat! si surpriza: Tyler i-a povestit despre fana lui din Romania:))(adica eu) iar ceea ce urmeaza e una din cele mai faine surprize din viata mea. Chiar nu ma asteptam la asa ceva. Sub soc!

Thank you Tyler so much!!! and Aaron can`t wait to come at your concert…we`ll sing my favorite song “Dirty and left out”…yeah you rock